trândăvie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÂNDĂVÍE, trândăvii, s. f. Stare de inactivitate, stare a omului trândav; lene, lenevie, trândăveală, trândăvit. –
Trândav +
suf. -ie.trândăvie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trândăvíe s. f.,
art. trândăvía, g.-d. trândăvíi, art. trândăvíeitrândăvie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trândăvie f. lene statornică.
trândăvie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÂNDĂVÍE s. f. Stare de inactivitate, stare a omului trândav; lene, lenevie, trândăveală, trândăvit. —
Trândav +
suf. -
ie.