trândăveală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TRÂNDĂVEÁLĂ,trândăveli, s. f. Trândăvie. – Trândăvi + suf. -eală.
trândăveală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) trândăveálă s. f., g.-d. art. trândăvélii; pl. trândăvéli
trândăveală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TRÂNDĂVEÁLĂ,trăndăveli, s. f. Trândăvie. — Trândăvi + suf. -eală.