trâmbițà - explicat in DEX

trâmbița (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRÂMBIȚÁ, trâmbițez, vb. I. 1. Intranz. A cânta, a suna din trâmbiță. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba. – Din trâmbiță.

trâmbița (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
trâmbița, trâmbițez v. t. 1. (intl.) a denunța 2. a bârfi, a răspândi un zvon

trâmbița (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trâmbițá (a ~) vb., ind. prez. 3 trâmbițeáză

trâmbița (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRÂMBIȚÁ, trâmbițez, vb. I. 1. Intranz. A cânta, a suna din trâmbiță. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba. — Din trâmbiță.

trâmbițà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trâmbițà v. 1. a suna din trâmbiță; 2. a anunța cu glas de trâmbiță; 3. fig. a spune în tot locul, a divulga.