trâmbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRẤMBĂ, trâmbe, s. f. 1. Bucată mare de pânză sau de stofă (făcută sul); val.
2. Dungă, fâșie.
3. Val, vârtej de apă, de praf etc.
4. Rând, șir, lanț.
5. Ceată, grămadă (de oameni), pâlc. – Din
sl. tronba.trâmbă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trấmbă s. f.,
g.-d. art. trấmbei; pl. trấmbetrâmbă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trâmbă f.
1. var de pânză strânsă în formă de sul:
trâmbe de borangic nețesute Od.;
2. fig. fâșie:
trâmbă de lumină; 3. mulțime, ceată numeroasă:
cocorii umblă înșiruiți trâmbă ISP. [Rus. TRÕBA, fluier, de unde sul de pânză (după forma-i cilindrică)].
trâmbă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRẤMBĂ, trâmbe, s. f. 1. Bucată mare de pânză sau de stofă (făcută sul); val.
2. Dungă, fâșie.
3. Val, vârtej de apă, de praf etc.
4. Rând, șir, lanț.
5. Ceată, grămadă (de oameni), pâlc. — Din
sl. tronba.