tovarăș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOVÁRĂȘ, -Ă, tovarăși, -e, s. m. și
f. 1. Persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză. ◊
Tovarăș (sau
tovarășă) de viață = soț (sau soție).
2. Termen folosit între comuniști când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea.
3. Epitet dat unei ființe, de obicei animal, care însoțește pe cineva (în mod constant); ființă credincioasă cuiva.
4. Asociat, părtaș (într-o afacere).
5. S. f. art. (
Fam., ieșit din uz) Educatoare, învățătoare sau dirigintă în școala generală. – Din
ucr. tovaryš, rus. tovarișci.tovarăș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)továrăș (-și), s. m. –
1. Prieten, camarad. –
2. Părtaș, asociat. –
Var. înv. tovaroș. Sl. tovarištĭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 283),
cf. cr. tovariš, slov.
tovaruš, pol. towarzysz, rut. tovarys, rus. tovarišt. –
Der. tovarășe, s. f. (camaradă);
tovărășie, s. f. (companie, asociație, societate);
tovărășiță, s. f. (
Mold., camaradă);
întovărăși, vb. (a însoți, a ține companie; a se asocia, a forma o societate).
tovarăș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tovarăș, tovarăși s. m. (deț.) 1. prieten cu care își împarte un deținut pachetul primit de acasă.
2. protejat al unui deținut.
3. complice.
tovarăș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)továrăș s. m.,
voc. továrășe; pl. továrăși; abr. tov.tovarăș (Dicționaru limbii românești, 1939)továrăș, -ă s. (vsl.
tovarišĭ, camarad, d.
tovarŭ, sarcină. V.
tovar). Asociat. Companion. V.
ortac și
cărdășie.tovarăș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tovarăș m.
1. asociat;
2. camarad. [Slav. TOVARIȘĬ, soț].
tovarăș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOVÁRĂȘ, -Ă, tovarăși, -e, s. m. și
f. 1. Persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză. ◊
Tovarăș (sau
tovarășă)
de viață = soț (sau soție).
2. Termen (oficial) de adresare între comuniști.
3. Epitet dat unei ființe, de obicei animal, care însoțește pe cineva (în mod constant); ființă credincioasă cuiva.
4. Asociat, părtaș (într-o afacere).
5. S. f. art. (
Fam.; ieșit din uz) Educatoare, învățătoare sau dirigintă în școala generală. — Din
ucr. tovaryš, rus. tovarișci.