topi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOPÍ, topesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A trece sau a face ca un corp să treacă, prin încălzire, din stare solidă în stare lichidă; a (se) lichefia. ♦
Refl. A-și pierde consistența, a se muia (sub efectul căldurii). ♦
Tranz. și
refl. Fig. (Despre oameni) A (se) înduioșa, a (se) îmblânzi.
2. Tranz. și
refl. (
Fam.) A (se) dizolva (în apă sau în alt lichid). ♦
Refl. Fig. A se contopi, a fuziona.
3. Refl. (Despre lumânări;
p. ext. despre obiecte supuse acțiunii focului) A se consuma prin ardere; a se mistui. ♦
Fig. (Despre oameni) A slăbi, a se usca, a se vlăgui. ♦
Fig. (
Fam.; despre oameni) A se face nevăzut, a dispărea, a pleca. ♦
Fig. A se sfârși, a se prăpădi, a muri (de fericire sau de dragul cuiva). ◊
Expr. A se topi după cineva = a ține foarte mult la cineva, a iubi cu patimă pe cineva.
A se topi de râs = a râde grozav, cu mare poftă.
4. Tranz. A supune unele plante textile unui proces metodic de descompunere a tulpinilor lor, prin menținerea în apă, sub zăpadă sau la rouă, pentru a separa astfel fibrele textile.
5. Refl. Fig. A se șterge, a se estompa; a se risipi.
6. Tranz. Fig. A distruge, a nimici, a desființa. ♦ A consuma, a irosi bani, avere, sănătate etc. – Din
sl. topiti.topi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)topí (-pésc, -ít), vb. –
1. A trece din stare solidă în stare lichidă. –
2. A turna un metal. –
3. A dizolva. –
4. A pune în apă inul sau cînepa pentru a le macera. –
5. A distruge, a anihila, a desface. –
6. A consuma, a risipi, a irosi. –
7. A dispărea. –
8. (
Arg.) A-și lua tălpășița, a o șterge. –
Mr. tuchescu, tuchire, megl. tupés, tupiri. Sl. topiti „a încălzi” (Miklosich,
Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 417; Conev 76),
cf. pol. topić, rus. topitĭ. –
Der. topenie, s. f. (dezastru, catastrofă);
topilă, s. f. (bazin de topire, baltă pentru in sau cînepă);
topitor, adj. (care topește, care toarnă metal);
topitură, s. f. (topire; turnare; mîncare de jumări cu ceapă);
topliță, s. f. (băltoacă, topilă; izvor de apă minerală caldă); din
sl. toplica; topitoare, s. f. (topilă; creuzet);
topitorie, s. f. (atelier de topit metale);
toplotă, s. f. (
înv., apă caldă),
sec. XVII, din
sl. toplota (Tiktin).
topi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)topi, topesc I. v. t. 1. a dizolva
(în apă sau în alt lichid) 2. a mânca sau a bea totul
II. v. r. 1. a se dizolva
2. (d. oameni) a dispărea, a pleca
topi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)topí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. topésc, imperf. 3
sg. topeá; conj. prez. 3
să topeáscătopì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)topì v.
1. a preface într’un lichid sub acțiunea căldurei:
a topi unt; 2. fig. a consuma:
suferințele topesc pe om; 3. a trece în stare lichidă:
ghiața s’a topit; 4. fig. a se prăpădi:
a se topi de-an picioarele, ne-am topit! [Slav. TOPITI, a încălzi, a preface în lichid].
topi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOPÍ, topesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A trece sau a face ca un corp să treacă, prin încălzire, din stare solidă în stare lichidă; a (se) lichefia. ♦
Refl. A-și pierde consistența, a se muia (sub efectul căldurii). ♦
Tranz. și
refl. Fig. (Despre oameni) A (se) înduioșa, a (se) îmblânzi.
2. Tranz. și
refl. (
Fam.) A (se) dizolva (în apă sau în alt lichid). ♦
Refl. Fig. A se contopi, a fuziona.
3. Refl. (Despre lumânări;
p. ext. despre obiecte supuse acțiunii focului) A se consuma prin ardere; a se mistui. ♦
Fig. (Despre oameni) A slăbi, a se usca, a se vlăgui. ♦
Fig. (
Fam.; despre oameni) A se face nevăzut, a dispărea, a pleca. ♦
Fig. A se sfârși, a se prăpădi, a muri (de fericire sau de dragul cuiva). ♦
Expr. A se topi după cineva = a ține foarte mult la cineva, a iubi cu patimă pe cineva.
A se topi de râs = a râde grozav, cu mare poftă.
4. Tranz. A supune unele plante textile unui proces metodic de descompunere a tulpinilor lor, prin menținerea în apă, sub zăpadă sau la rouă, pentru a separa astfel fibrele textile.
5. Refl. Fig. A se șterge, a se estompa; a se risipi.
6. Tranz. Fig. A distruge, a nimici, a desființa. ♦ A consuma, a irosi bani, avere, sănătate etc. — Din
sl. topiti.