top (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOP1, topuri, s. n. 1. Pachet de hârtie sau de carton (cuprinzând un anumit număr de coli).
2. (
Pop.) Pachet de bumbac (cu un anumit număr de legături).
3. (
Înv.) Val de postav. – Din
tc. top.top (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOP2, topuri, s. n. Clasament al preferințelor pentru spectacole, actori, bucăți muzicale, manifestări artistice etc., pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialiști, direct sau prin corespondență. – Din
engl. top.top (Dicționar de neologisme, 1986)TOP1- v.
topo-.
top (Dicționar de neologisme, 1986)–TOP2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „loc”, „regiune”. [< fr.
-top, cf. gr.
topos].
top (Dicționar de neologisme, 1986)TOP3 s.n. (
Anglicism)
1. Vârf, parte superioară. ♦ Ceea ce se situează în partea superioară.
2. Clasament al preferințelor pentru unele spectacole, actori, bucăți muzicale etc. pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialiști. [< engl.
top].
top (Dicționar de neologisme, 1986)TOP4 s.n. Semnal scurt care previne un auditoriu să noteze o indicație într-un moment precis. ♦ (
Telev.) Impuls de curent de scurtă durată, servind pentru sincronizare. [< engl., fr.
top].
top (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOP2(O)-, -TÍP, -TIPÍE elem. „model, tip”, „caracter”, „imprimare”, „tipărire”, „tipografie”. (< fr.
typ/o/-, -type, -typie, cf.
gr. typos)
top (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOP1 s. n. clasament al preferințelor pentru unele spectacole, actori, bucăți muzicale. (< engl.
top)
top (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOP2 s. n. 1. semnal scurt care previne un auditoriu să noteze o indicație într-un moment precis. 2. (tv.) impuls de curent de scurtă durată, pentru sincronizare. (< engl., fr.
top)
top (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOP3(O)-, -TÓP, -TOPÍE elem. „loc, regiune, așezare”. (< fr.
top/o/-, -tope, -topie, cf.
gr. topos)