tonou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TONÓU, tonouri, s. n. Evoluție a unui avion aliat în zbor orizontal, în care acesta execută o mișcare de rotație în jurul axei sale longitudinale fără a-și schimba direcția sau înălțimea de zbor. – Din
fr. tonneau.tonou (Dicționar de neologisme, 1986)TONÓU s.n. Figură acrobatică în care avionul execută o răsucire completă, laterală, în sensul zborului, fără a schimba înălțimea sau direcția. [< fr.
tonneau].
tonou (Marele dicționar de neologisme, 2000)TONÓU s. n. figură acrobatică aeriană în care avionul execută o răsucire completă în jurul axului său longitudinal. (< fr.
tonneau)
tonou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tonóu s. n.,
art. tonóul; pl. tonóuritonou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TONÓU, tonouri, s. n. Evoluție a unui avion aflat în zbor orizontal, în care acesta execută o mișcare de rotație în jurul axei sale longitudinale fără a-și schimba direcția sau înălțimea de zbor. — Din
fr. tonneau.