tonometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TONOMÉTRU, tonometre, s. n. (
Fon.) Aparat electronic pentru extragerea și măsurarea frecvenței fundamentale a semnalelor vorbirii. – Din
fr. tonomètre.tonometru (Dicționar de neologisme, 1986)TONOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea presiunilor și a tensiunilor (mai ales a tensiunii sângelui). [< fr.
tonomètre].
tonometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)TONOMÉTRU s. n. instrument folosit în tonometrie. (< fr.
tonomètre)
tonometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tonométru (-me-tru) s. n.,
art. tonométrul; pl. tonométretonometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TONOMÉTRU, tonometre, s. n. (
Fon.) Aparat electronic pentru extragerea și măsurarea frecvenței fundamentale a semnalelor vorbirii. — Din
fr. tonomètre.