tombateră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOMBATÉRĂ, tombatere, s. f. Acoperământ al capului sau îmbrăcăminte de modă orientală, care se purta în trecut. ♦
Fig. Persoană cu idei învechite, retrograde. [
Var.: (
înv.)
tompatéră s. f.] – Din
ngr. ton patéra „[care imită] pe tata”.
tombateră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tombatéră (-re), s. f. –
1. Un fel de căciulă orientală care se purta la începutul
sec. XIX. –
2. Bătrîn retrograd.
Ngr. τόν πατέρα „(care imită) pe tata” (Tiktin; Gáldi,
Dict., 262).
tombateră (Dicționaru limbii românești, 1939)tombatéră f., pl.
e (ngr.
tom batéra, scris
ton patéra, „pe tată”, adică „care-l imitează [!] pe tata, din timpu tatiĭ”).
Vechĭ. Ișlic.
Azĭ. Iron. Ișlicar, retrograd, om „de la 48”.
tombateră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tombatéră s. f.,
g.-d. art. tombatérei; pl. tombatéretombateră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tombateră f.
1. alt nume dat ișlicu lui:
dela Zavera, dascălii lepădase libadeaua și tombatera și se îmbrăcase nemțește GHICA.;
2. fig. și
fam. reacționar:
e tombateră ruginit AL.; [Gr. mod. TON PATERA, căciulă după moda veche, lit. de pe vremea tatii].
tombateră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOMBATÉRĂ, tombatere, s. f. Acoperământ al capului sau îmbrăcăminte de modă orientală, care se purta în trecut. ♦
Fig. Persoană cu idei învechite, retrograde. [
Var.: (
înv.)
tompatéră s. f.] — Din
ngr. ton patéra „[care imită] pe tata”.