tohoarcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOHOÁRCĂ, tohoarce, s. f. (
Reg.) Cojoc mare ciobănesc, făcut din piei neprelucrate (cu lâna în afară). –
Et. nec.tohoarcă (Dicționaru limbii românești, 1939)tohoárcă, V.
tihoarcă.tohoarcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tohoárcă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. tohoárcei; pl. tohoárcetohoarcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOHOÁRCĂ, tohoarce, s. f. (
Reg.) Cojoc mare ciobănesc, făcut din piei neprelucrate (cu lâna în afară). —
Et. nec.