tocmag (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)tocmág,
tocmáși, s.m. (reg.)
1. ciocănaș.
2. (la pl.) tăiței, tocmăgei.
tocmag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tocmág (-gi), s. m. – Pastă făinoasă, tăițel. –
Var. togmag. Mr. tumagiu. Tc. (
per.)
tutmac (Bogrea,
Dacor., IV, 853),
cf. rus. tukmačĭ (Vasmer, III, 150).
Der. din
mag. tögmag „sămînță de dovleac” (Scriban,
Arhiva, 1913, 237) este improbabilă și a fost părăsită de autor. În
Mold. –
Der. tocmăgel (
var. togmăgel),
s. m. (ciupercă din genul Clavaria).
tocmag (Dicționaru limbii românești, 1939)tocmág m. (turc. [pers. arm.]
tutmac, pop.
tutmaç, de unde și alb.
tumáts, tăĭețeĭ).
Nord. Tăĭețeĭ. – În Trans. și
tomnagĭ (ca
tomna îld.
tocma).
tocmag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tocmag m. Mold.
1. ciocănaș;
2. pl. tăieței. [Turc. TOKMAK, ciocănaș].