tivilichiu (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)tivilichíu, tivilichíe, adj. (înv.)
1. sociabil, de lume, vesel.
2. elegant.
3. zvelt.
4. naiv, nesocotit.
tivilichiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TIVILICHÍU, -ÍE, tivilichii, adj. (
Pop.) Vesel, hazliu, vioi. –
Tc. tevek-keli.tivilichiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)tivilichíŭ, -íe adj. (turc.
tevekkeli, neprevăzător, naiv, fără intențiune).
Mold. Fam. Sociabil, elegant, de lume:
om tivilichiŭ. – Și
tilivichíŭ (Tel. Rev. I. Crg. 9, 94).
tivilichiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tivilichiu a.
1. Mold. om căruia îi place s’aibă totul gata, iute și curat;
2. Tr. svelt. [Origină necunoscută: cf. Munt.
ivilichiu, svelt (din turc. EVVELKI)].