țipător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIPĂTÓR, -OÁRE, țipători, -oare, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre glas) Strident. ♦
Fig. (Despre culori, lumină) Prea bătător la ochi, prea viu, prea intens.
2. S. f. Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. –
Țipa1 +
suf. -ător.