țipător - explicat in DEX

țipător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚIPĂTÓR, -OÁRE, țipători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas) Strident. ♦ Fig. (Despre culori, lumină) Prea bătător la ochi, prea viu, prea intens. 2. S. f. Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. – Țipa¹ + suf. -ător.

țipător (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
țipător, -oare, țipători, -oare s. m., s. f., adj. (intl.) reclamant.

țipător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țipătór adj. m., pl. țipătóri; f. sg. și pl. țipătoáre

țipător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚIPĂTÓR, -OÁRE, țipători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas) Strident. ♦ Fig. (Despre culori, lumină) Prea bătător la ochi, prea viu, prea intens. 2. S. f. (Reg.) Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. — Țipa¹ + suf. -ător.