tipăritură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIPĂRITÚRĂ, tipărituri, s. f. Lucrare, carte tipărită. –
Tipări +
suf. -tură.tipăritură (Dicționaru limbii românești, 1939)tipăritúră f., pl.
ĭ. Lucru tipărit, imprimat:
a trimete [!] pin [!] poștă niște tipăriturĭ. Modu de a tipări.
tipăritură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tipăritúră (rar)
s. f.,
g.-d. art. tipăritúrii; pl. tipăritúritipăritură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tipăritură f. rezultatul tipăririi, carte tipărită.
tipăritură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIPĂRITÚRĂ, tipărituri, s. f. Lucrare, carte tipărită. —
Tipări +
suf. -
tură.