tiouree (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIOURÉE s. f. Substanță organică, incoloră, solubilă în apă, întrebuințată la fabricarea unor medicamente sau a unor materiale plastice. [
Pr.:
ti-o-u-re-e] – Din
fr. thio-urée.tiouree (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIOURÉE s. f. substanță organică din uree prin înlocuirea oxigenului cu sulf. (< fr.
thio-urée)
tiouree (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tiourée (ti-o-u-) s. f.,
art. tiouréea, g.-d. tiourée, art. tiouréeitiouree (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIOURÉE s. f. Substanță organică, incoloră, solubilă în apă, folosită la fabricarea unor medicamente sau a unor materiale plastice. [
Pr.:
ti-o-u-] — Din
fr. thio-urée.