tipări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIPĂRÍ, tipăresc, vb. IV.
Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale;
p. ext. a publica, a edita.
2. (
Înv.), A lăsa o urmă; a întipări.
3. (
Pop.) A apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă. – Din
tipar.tipări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tipărí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tipărésc, imperf. 3
sg. tipăreá; conj. prez. 3
să tipăreáscătipări (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIPĂRÍ, tipăresc, vb. IV.
Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale;
p. ext. a publica, a edita.
2. (
înv.) A lăsa o urmă; a întipări.
3. (
Pop.) A apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă. — Din
tipar.tipărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tipărì v.
1. a aplica pe hârtie sau pe stofe, cu ajutorul presiunii litere, desenuri negre ori colorate;
2. a publica prin mijlocul tiparului:
a tipări cărți.