tintometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TINTOMÉTRU, tintometre, s. n. Tip de colorimetru în care culoarea (concentrația) unei soluții se determină prin compararea ei cu sticle colorate. – Din
germ. Tintometer.tintometru (Dicționar de neologisme, 1986)TINTOMÉTRU s.n. Colorimetru în care lichidul de cercetat este comparat cu o serie de sticle etalon colorate diferit. [< germ.
Tintometer].
tintometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)TINTOMÉTRU s. n. colorimetru în care lichidul de cercetat este comparat cu o serie de sticle etalon colorate diferit. (< germ.
Tintometer)
tintometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tintométru (-me-tru) s. n.,
art. tintométrul; pl. tintométretintometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TINTOMÉTRU, tintometre, s. n. Tip de colorimetru în care culoarea (concentrația) unei soluții se determină prin compararea ei cu sticle-etalon colorate. — Din
germ. Tintometer.