ținti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚINTÍ, țintesc, vb. IV.
1. Tranz. și
intranz. A îndrepta arma, luând drept țintă pe cineva sau ceva; a ochi. ♦
Fig. A face aluzie la ceva sau la cineva, a viza pe cineva sau ceva.
2. Tranz. Fig. A-și aținti, a-și fixa, a-și pironi ochii sau privirea asupra cuiva.
3. Tranz. și
intranz. Fig. A năzui; a aspira, a râvni la ceva; a urmări ceva. – Din
țintă.