tintes - explicat in DEX

ținteș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚÍNTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Despre oameni) Care țintește bine, care nimerește ținta, care este bun țintaș; p. ext. (despre ochi) ager, scrutător. – Țintă + suf. -eș.