tindeche - explicat in DEX

tindeche (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TINDÉCHE, tindechi, s. f. Bucată îngustă de lemn sau de oțel, cu dinți la ambele capete, cu ajutorul căreia se ține întinsă pânza la război când se țese manual. ♦ Mecanism bazat pe o serie de rotițe, cu care se întinde pânza în lățime la războaiele mecanice. – Lat. tendicula.

tindeche (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tindéche (-chi), s. f. – Stinghie care ține pînza întinsă la războiul de țesut țărănesc. – Var. tindeică. Banat tinzaică, Olt. tindec. Megl. (s)tindecl’ă. Lat. tendĭcŭla (Pușcariu 1738; REW 8641), cf. friul. tendela, prov. endiyo. Der. directă de la tinde (Pascu, Suf., 237; Iordan, Dift., 158), este mai puțin probabilă.

tindeche (Dicționaru limbii românești, 1939)
tindéche f. (lat. tendĭcŭla, capcană, la pl. „prăjinĭ de întins rufele”. Cp. cu ureche, rîdiche). O vergea de lemn orĭ de fer [!] care are zimțĭ la capete și cu care se întinde pînza la țesut. – În Trans. și tindeĭcă, pl. ĭ, și timbeĭche. În Mold. nord zimțar.

tindeche (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tindéche s. f., art. tindéchea, g.-d. art. tindéchii; pl. tindéchi

tindeche (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tindeche f. stinghie de fier, dințată la amândouă capetele, cu care se ține pânza întinsă la țesut. [Lat. TENDICULA].

tindeche (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TINDÉCHE, tindechi, s. f. Bucată îngustă de lemn sau de oțel, cu dinți la ambele capete, cu ajutorul căreia se ține întinsă pânza la război când se țese manual. ♦ Mecanism bazat pe o serie de rotițe, cu care se întinde pânza în lățime la războaiele mecanice. — Lat. tendicula.