tinde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÍNDE, tind, vb. III.
Intranz. 1. A-și îndrepta năzuințele sau activitatea spre atingerea unui obiectiv, spre câștigarea unui lucru dorit; a aspira, a năzui.
2. (Despre obiecte) A avea tendința să..., a evolua într-o anumită direcție și de o anumită manieră. – Din
fr. tendre, lat. tendere (după
întinde).