timpanită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIMPANÍTĂ, timpanite, s. f. (
Med.) Timpanism. – Din
fr. tympanite.timpanită (Dicționar de neologisme, 1986)TIMPANÍTĂ s.f. (
Med.)
1. Inflamație a timpanului.
2. Timpanism. [< fr.
tympanite].
timpanită (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIMPANÍTĂ s. f. balonare a abdomenului datorată acumulării de gaze în intestine; timpanism (1), meteorism. (< fr.
tympanite)
timpanită (Dicționaru limbii românești, 1939)*timpanítă f., pl.
e (vgr.
tympanites).
Med. Unflarea pînteceluĭ de gazurĭ ca pelea [!] unuĭ timpan (uneĭ daĭrale).
timpanită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)timpanítă s. f.,
g.-d. art. timpanítei; pl. timpanítetimpanită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIMPANÍTĂ, timpanite, s. f. (
Med.) Timpanism. — Din
fr. tympanite.