timpanon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIMPANÓN, timpanoane, s. n. Instrument muzical folosit în
sec. XVI-XVIII, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță în formă de trapez, deasupra căreia erau întinse coarde de metal puse în vibrație cu două ciocănele. – Din
fr. tympanon.timpanon (Dicționar de neologisme, 1986)TIMPANÓN s.n. Instrument muzical cu coarde de metal care se lovesc cu două ciocănele; (
pop.) țambal. [< fr., gr.
tympanon].
timpanon (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIMPANÓN s. n. instrument muzical cu coarde de metal care se lovesc cu două ciocănele; țambal. (< fr.
tympanon)
timpanon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)timpanón s. n.,
pl. timpanoánetimpanon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIMPANÓN, timpanoane, s. n. Instrument muzical folosit în
sec. XVI-XVIII, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță în formă de trapez, deasupra căreia erau întinse coarde de metal puse în vibrație cu două ciocănele. — Din
fr. tympanon.