timonă - explicat in DEX

timonă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TIMÓNĂ, timone, s. f. Roată de lemn sau de metal cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. – Din ngr. timóni.

timonă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
timónă, timóne, s.f. (înv. și reg.) 1. oiște, proțap. 2. roată de manevră a cârmei la nave. 3. (ironic) nas.

timonă (Dicționar de neologisme, 1986)
TIMÓNĂ s.f. Roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. [< fr. timon, it. timone].

timonă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TIMÓNĂ s. f. roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. (< fr. timon, it. timone)

timonă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
timónă s. f., g.-d. art. timónei; pl. timóne

timonă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TIMÓNĂ, timone, s. f. Roată de lemn sau de metal cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. — Din ngr. timóni.