tigăiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIGĂÍȚĂ, tigăițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
tigaie (
1).
2. (
Reg.) Vas special, în formă de farfurie cu fundul lat și cu mâner, în care se fixează lumânarea aprinsă. –
Tigaie +
suf. -iță.tigăiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tigăíță s. f.,
g.-d. art. tigăíței; pl. tigăíțetigăiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIGĂÍȚĂ, tigăițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
tigaie (
1).
2. (
Reg.) Vas special, în formă de farfurie cu fundul lat și cu mâner, în care se fixează lumânarea aprinsă. —
Tigaie +
suf. -
iță.