tigăiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIGĂÍȚĂ, tigăițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
tigaie (
1).
2. (
Reg.) Vas special, în formă de farfurie cu fundul lat și cu mâner, în care se fixează lumânarea aprinsă. –
Tigaie +
suf. -iță.