ticăloșenie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TICĂLOȘENÍE,ticăloșenii, s. f. (Rar) Ticăloșie (1). – Ticălos + suf. -enie.
ticăloșenie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ticăloșénie (rar) (-ni-e) s. f., art. ticăloșénia (-ni-a), g.-d. art. ticăloșéniei; pl. ticăloșénii, art. ticăloșéniile(-ni-i-)
ticăloșenie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TICĂLOȘÉNIE,ticăloșenii, s. f. (Rar) Ticăloșie (1). — Ticălos + suf. -enie.