ticălos - explicat in DEX

ticălos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TICĂLÓS, -OÁSĂ, ticăloși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (Înv.) (Persoană) care se găsește într-o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. „mizerie”, et. nec.) + suf. -os.

ticălos (Dicționaru limbii românești, 1939)
ticălós, -oásă adj. (d. ticală). Vechĭ. Nenorocit, lamentabil. Azĭ. Păcătos, mișel, mizerabil. Adv. S´a purtat ticălos.

ticălos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ticălós adj. m., s. m., pl. ticălóși; adj. f., s. f. ticăloásă, pl. ticăloáse

ticălos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ticălos a. și m. 1. nenorocit; 2. mizerabil: om ticălos. [V. ticăit].

ticălos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TICĂLÓS, -OÁSĂ, ticăloși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (înv.) (Persoană) care se găsește într-o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. — Ticală (înv. „mizerie”, et. nec.) + suf. -os.