ticăloșește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TICĂLOȘEȘTE adv. (Rar) În mod josnic, mârșav. –
Ticălos +
suf. -ește.ticăloșește (Dicționaru limbii românești, 1939)ticăloșéște adv. Ca ticălosu.
ticăloșește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ticăloșéște (
înv.)
adv.ticăloșește (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TICĂLOȘÉȘTE adv. (
înv.) În mod josnic, mârșav. —
Ticălos +
suf. -
ește.