teșmenì - explicat in DEX

teșmeni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec.

teșmeni (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
teșmení, teșmenésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se ului, a se zăpăci, a se buimăci, a se încurca. 2. a decădea, a se ramoli.

teșmeni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă

teșmeni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. — Et. nec.

teșmenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
teșmenì v. a se ului: teșmenitul de Joie ISP. [Origină necunoscută].