tea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEA interj. (
Fam.) Cuvânt care exprimă uimire, surprindere, supărare, necaz. –
Et. nec.tea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tea (
fam.)
interj.tea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEA interj. (
Fam.) Cuvânt care exprimă uimire, surprindere, supărare, necaz. —
Et. nec.