teĭcă - explicat in DEX

teică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÉICĂ, teici, s. f. 1. Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunțele din coșul morii înainte de a trece între pietre. 2. Jgheab din care beau sau mănâncă vitele și păsările. 3. (Reg.) Mic vas de lemn legat de o prăjină, cu care se scoate apă dintr-un puț. [Var.: téucă s. f.] – Et. nec.

teică (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
téică, (teucă), s.f. – 1. Coteț. 2. Valău pentru porci (ALR 1956: 330). 3. Cutie mișcătoare prin care trec grăunțele din coș înainte de a cădea între pietrele morii (Felecan 1983). – Cf. tău „cupă din lemn cu care se bea apă” (MDA).

teică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
téică s. f., g.-d. art. téicii; pl. teici

teică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÉICĂ, teici, s. f. 1. Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunțele din coșul morii înainte de a trece între pietre. 2. Jgheab din care beau sau mănâncă vitele și păsările. 3. (Reg.) Mic vas de lemn legat de o prăjină, cu care se scoate apă dintr-un puț. [Var.: téucă s. f.] — Et. nec.

teĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
téĭcă f., pl. ĭ (cp. cu turc. tekne, teĭcă; sîrb. tekne, ung. teknö. Cp. și cu germ. teich, ĭaz). Covată mișcătoare în care curg grăunțele din coș în ainte [!] de a cădea între petrele [!] moriĭ. Troacă (maĭ ales scobită), covată de adăpat vitele. Căuș în care e înfiptă o prăjină și cu care se scoate apă dintr´o fîntînă. – Și teŭcă (Mold.).