tezaurizator - explicat in DEX

tezaurizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEZAURIZATÓR, tezaurizatori, s. m. (Rar) Persoană care tezaurizează. [Pr.: -za-u-] – Tezauriza + suf. -tor.

tezaurizator (Dicționar de neologisme, 1986)
TEZAURIZATÓR s.m. (Rar) Cel care tezaurizează. [Cf. lat. thesaurisator].

tezaurizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TEZAURIZATÓR s. m. cel care tezaurizează. (< lat. thesaurisator)

tezaurizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tezaurizatór (rar) (-za-u-) s. m., pl. tezaurizatóri

tezaurizator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEZAURIZATÓR, tezaurizatori, s. m. (Rar) Persoană care tezaurizează. [Pr.: -za-u-] — Tezauriza + suf. -tor.