tetragon - explicat in DEX

tetragon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TETRAGÓN, tetragoane, s. n. (Rar) Patrulater. – Din fr. tétragone.

tetragon (Dicționar de neologisme, 1986)
TETRAGÓN s.n. Patrulater. [< fr. tétragone, cf. gr. tetra – cu patru, gonia – unghi].

tetragon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TETRAGÓN s. n. patrulater. (< fr. tétragone)

tetragon (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tetragón n., pl. oane (vgr. tetrágonon. V. poligon). Geom. Pătrat saŭ dreptunghĭ (figură în 4 colțurĭ).

tetragon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tetragón (rar) (te-tra-) s. n., pl. tetragoáne

tetragon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tetragon n. cadrilater.

tetragon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TETRAGÓN, tetragoane, s. n. (Rar) Patrulater. — Din fr. tétragone.