tetrafonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TETRAFONÍE s. f. (Rar) Cuadrofonie. – Din
fr. tétraphonie.tetrafonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TETRAFONÍE s. f. cvadrifonie. (< fr.
tétraphonie)
tetrafonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TETRAFONÍE s. f. (Rar) Tehnică de înregistrare și redare, bazată pe folosirea a patru surse acustice; cvadrifonie. — Din
fr. tétraphonie.