tetraedru - explicat in DEX

tetraedru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TETRAÉDRU, tetraedre, s. n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare, patru vârfuri și șase muchii. – Din fr. tétraèdre.

tetraedru (Dicționar de neologisme, 1986)
TETRAÉDRU s.n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare. [Pron. -tra-e-. / < fr. tétraèdre, cf. gr. tetra – cu patru, hedra – față, plan].

tetraedru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TETRAÉDRU s. n. poliedru cu patru fețe. (< fr. tétraèdre)

tetraedru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tetraédru n., pl. e (vgr. tetráedron. V. diedru). Geom. Sólid cu 4 fețe, adică format din 4 triunghĭurĭ: volumu unuĭ tetraedru e egal cu a treĭa parte din măsura bazeĭ și a înălțimiĭ.

tetraedru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tetraédru (te-tra-e-dru) s. n., art. tetraédrul; pl. tetraédre

tetraedru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TETRAÉDRU, tetraedre, s. n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare, patru vârfuri și șase muchii. — Din fr. tétraèdre.