tetraedrit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TETRAEDRÍT s. n. Minereu de cupru și argint. – Din
fr. tétraédrite.tetraedrit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TETRAEDRÍT s. n. Minereu de cupru și argint. — Din
fr. tétraédrite.