tetraedric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TETRAÉDRIC, -Ă, tetraedrici, -ce, adj. Privitor la tetraedru, ca tetraedrul; în formă de tetraedru. – Din
fr. tétraédrique.tetraedric (Dicționar de neologisme, 1986)TETRAÉDRIC, -Ă adj. În formă de tetraedru. [Pron.
-tra-e-. / cf. fr.
tétraédrique].
tetraedric (Marele dicționar de neologisme, 2000)TETRAÉDRIC, -Ă adj. în formă de tetraedru. (< fr.
tétraédrique)
tetraedric (Dicționaru limbii românești, 1939)*tetraédric, -ă adj. (d.
tetraedru).
Geom. Ca tetraedru.
tetraedric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tetraédric (te-tra-e-dric) adj. m.,
pl. tetraédrici; f. tetraédrică, pl. tetraédricetetraedric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TETRAÉDRIC, -Ă, tetraedrici, -ce, adj. Privitor la tetraedru, ca tetraedrul; în formă de tetraedru. — Din
fr. tétraedrique.