testicul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TESTÍCUL, testicule, s. n. Glandă genitală masculină, pereche, care produce spermatozoizii și hormonii masculini. – Din
fr. testicule, lat. testiculus.testicul (Dicționar de neologisme, 1986)TESTÍCUL s.n. (
Anat.) Glandă sexuală bărbătească, care produce spermatozoizii. [< fr.
testicule, cf. lat.
testiculus].
testicul (Marele dicționar de neologisme, 2000)TESTÍCUL s. n. glandă sexuală bărbătească, care produce spermatozoizii și hormonii sexuali. (< fr.
testicule, lat.
testiculus)
testicul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)testícul s. n.,
pl. testículetesticul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)testicul m. organ de reproducțiune la animalele de partea bărbătească.
testicul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TESTÍCUL, testicule, s. n. Glandă genitală masculină pereche, care produce spermatozoizii și hormonii masculini. — Din
fr. testicule, lat. testiculus.