testemel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TESTEMÉL, testemele, s. n. (
Pop.) Basma, tulpan, năframă. – Din
tc. testmal, destmal, bg. testemel.testemel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)testemél (-luri), s. n. – Basma, broboadă neagră cu flori. –
Var. testimel, tistimel. –
Mr. distimele. Tc. (
per.)
destemal, destimal „prosop” de la
deste „mînă”,
cf. testea (Roesler 604; Șeineanu, II, 358),
cf. ngr. ντεστεμέλι,
alb. testemal.testemel (Dicționaru limbii românești, 1939)testemél n., pl.
e și
urĭ (turc.
destemal, destimal, destmal, d. pers.
dest, mînă, și
mal, care freacă; ngr.
desteméli [scris
nte-], bg.
testemel. V.
testea, peștiman). Bariz maĭ supțire [!] de orĭ-ce coloare [!]. (În ainte-l [!] purtaŭ și cocoanele, ĭar azĭ numaĭ țărancele). – În Munt. și
tistimel. V.
ștergar.testemel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)testemél (
pop.)
s. n.,
pl. testeméletestemel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)testemel n. basma mare pătrată cu câmpul negru, galben, roșcat, etc., iar pe margini cu flori colorate:
câteva giupânese cu testemeluri. AL. [Turc, TESTIMEL, șervet, basma mare (lit. ștergar de mâini)].
testemel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TESTEMÉL, testemele, s. n. (
Pop.) Basma, tulpan, năframă. — Din
tc. testmal, destmal, bg. testemel.