testeà - explicat in DEX

testea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TESTEÁ, testele, s. f. Pachet cuprinzând un număr fix (de obicei 10, 12 sau 24) de obiecte de același fel (azi, mai ales ace) legate sau ambalate împreună pentru a forma un tot. ♦ Ambalaj al acestor obiecte. – Din tc. teste, deste.

testea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
testeá (-éle), s. f. – 1. Duzină. – 2. Teanc (de hîrtie). – Mr. tisté. Tc. (per.) deste (Roesler 604; Șeineanu, II, 357), cf. ngr. τεστές, alb., bg., sb., rus. desti.

testea (Dicționaru limbii românești, 1939)
testeá f., pl. ele (turc. deste, pop. teste, d. pers. dest, mînă, adică „o mînă de”; ngr. testés, sîrb. bg. teste, rus. destĭ. V. testemel, tejghea). Conț, maĭ multe coale [!] de hîrtie de scris (12 orĭ și maĭ multe): topu se compune din testele. – În Munt. și tistea.

testea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
testeá s. f., art. testeáua, g.-d. art. testélei; pl. testéle, art. testélele

testeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
testeà f. 1. (învechit) duzină: 2. număr de zece bucăți: o testea de fuse; 3. număr de 24 coale: o testea de hârtie. [Turc. TESTÈ, duzină].

testea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TESTEÁ, testele, s. f. Pachet cuprinzând un număr fix (de obicei 10, 12 sau 24) de obiecte de același fel (azi, mai ales ace) legate sau ambalate împreună pentru a forma un tot. ♦ Ambalaj al acestor obiecte. — Din tc. teste, deste.