testator - explicat in DEX

testator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat¹. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris.

testator (Dicționar de neologisme, 1986)
TESTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care lasă un testament; autorul unui testament. [Cf. lat. testator, fr. testateur].

testator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TESTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care lasă un testament. (< fr. testateur, lat. testator)

testator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*testatór, -oáre s. (lat. testator). Acela care face testamentu.

testator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
testatór s. m., pl. testatóri

testator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
testator m. cel ce face un testament.

testator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat1. — Din fr. testateur, lat. testator, -oris.