testa - explicat in DEX

testa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TESTÁ¹, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament. – Din fr. tester, lat. testari.

testa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TESTÁ², testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test¹; a face un test¹. – Din fr. tester.

testa (Dicționar de neologisme, 1986)
TESTÁ¹ vb. I. tr. A face un testament; a lăsa ceva prin testament. [< fr. tester, cf. lat. testari].

testa (Dicționar de neologisme, 1986)
TESTÁ² vb. I. tr. A supune unui test¹. ♦ A încerca, a proba. [< fr. tester].

testa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TESTÁ¹ vb. I. tr. a lăsa prin testament. II. intr. a face un testament. (< fr. tester, lat. testari)

testa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TESTÁ² vb. tr. 1. a supune unui test¹, a încerca, a proba. 2. (med.) a cerceta printr-un test¹ (2). (< fr. tester)

testa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză

testà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
testà v. a lăsa prin testament.

testa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TESTÁ¹, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmi¬terea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament. — Din fr. tester, lat. testari.

testa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TESTÁ², testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test¹; a face un test¹. — Din fr. tester.