țese (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÉSE, țes, vb. III.
1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊
Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi.
3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza.
4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina.
5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. –
Lat. texere.țese (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)țése (țés, țésút), vb. – A face țesături. –
Mr. țas, țăsui, țăseare, megl. țǫs, istr. țesu. Lat. texĕre (Pușcariu 1727; REW 8693);
cf. it. tessere, prov. teiser, fr. tisser, cat. teixir, sp. tejer, port. tecer. –
Der. țesător, s. m. (om care țese);
țesătoare, s. f. (femeie care țese);
țesătorie, s. f. (fabrică de textile);
țesătură, s. f. (obiect țesut; urzeală; bătătură; îngrăditură de nuiele);
întrețese, vb., după
fr. entretisser; țesut, s. n. (acțiunea de a țese; organ anatomic).
țese (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țése (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. țes, 3
sg. țése, 1
pl. țésem, perf. s. 1
sg. țesúi; conj. prez. 3
să țeásă; part. țesútțese (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țese v.
1. a împleti fire și a face pânză:
se țes pânze de cânepă, stofe de bumbac și de mătase, pânure de lână; 2. a urzi:
a țese intrigi. [Lat. TEXERE].
țese (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚÉSE, țes, vb. III.
1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊
Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi.
3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza.
4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina.
5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. —
Lat. texere.