terteleac (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
terteleác, s.n., adj. (reg.) 1. (s.n.) hădărag, titirez, tertă. 2. parte a joagărului, pârghie. 3. (adj.) mic, scund, îndesat, bondoc; slab, prizărit.
terteleac (Dicționaru limbii românești, 1939)
terteleác și -eág n., pl. ege. Olt. Hadarag, titirez (la moară). V. ștremeleag.