terpenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERPÉNĂ, terpene, s. f. (La
pl.) Clasă de hidrocarburi naturale, nesaturate, care se izolează din uleiuri eterice; (și la
sg.) hidrocarbură care face parte din această clasă. – Din
fr. terpène.terpenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)terpénă s. f..
g.-d. art. terpénei; pl. terpéneterpenă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERPÉNĂ, terpene, s. f. (La
pl.) Clasă de hidrocarburi naturale lichide, cu miros plăcut, care se găsesc în diverse uleiuri eterice; (și la
sg.) hidrocarbură care face parte din această clasă. — Din
fr. terpène.