terpin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERPÍN s. n. Substanță chimică obținută prin hidratarea esenței de terebentină. ◊
Hidrat de terpin = substanță chimică utilizată ca medicament expectorant. [
Var.:
terpínă s. f.] – Din
fr. terpine.terpin (Dicționar de neologisme, 1986)TERPÍN s.n. (
Med.) Hidrat de terebentină, care se prezintă sub formă de pulbere albă sau de cristale incolore, cu miros aromatic, folosită ca expectorant. [< fr.
terpine].
terpin (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERPÍN s. n. substanță chimică prin hidratarea esenței de terebentină. ♦ hidrat de ~ = hidrat de terebentină, pulbere albă sau cristale incolore, cu miros aromatic, folosit ca expectorant. (< fr.
terpine)
terpin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERPÍN s. n. Substanță chimică obținută prin hidratarea esenței de terebentină. ◊
Hidrat de terpin = substanță chimică utilizată ca medicament expectorant. [
Var.:
terpínă s. f.] — Din
fr. terpine.