terotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime.
2. Adj. Referitor la terotehnică (
1), de terotehnică (
1). – Din
engl. terotechnics.terotehnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEROTÉHNIC, -Ă I.
adj. referitor la terotehnică. II. s. f. domeniu interdisciplinar privind proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și a organelor de mașini, în scopul rentabilizării optime a acestora; terotehnologie. (< engl.
terotechnic/s/)
terotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime.
2. Adj. Referitor la terotehnică (
1), de terotehnică (
1). — Din
engl. terotechnics.